Drumul tău, în 7 pași
1. Bănuiești autism? Primii pași
Poate copilul nu vorbește încă, nu se uită în ochi sau se supără foarte tare la orice schimbare. Poate ți-a spus educatoarea că ceva e diferit. Nu trebuie să știi tu răspunsul. Trebuie doar să întrebi.
Începe cu medicul de familie (huisarts) sau cu pediatrul. Dacă copilul e mic, poți întreba și la consultația gratuită de la Kind en Gezin. Dacă merge la școală, vorbește cu CLB-ul școlii. Spune exact ce observi acasă, cu exemple.
- Notează ce observi: când, unde și cât de des.
- Cere o trimitere spre un centru de diagnostic.
- Înscrie-te pe lista de așteptare din prima zi.
2. Diagnosticul, pas cu pas
Diagnosticul îl pune o echipă de specialiști: medic, psiholog, logoped. În Flandra asta se face, de exemplu, într-un COS (Centrum voor Ontwikkelingsstoornissen), într-un centru de referință pentru autism sau la un psihiatru pentru copii.
Listele de așteptare pot fi lungi, uneori de multe luni. Nu aștepta acasă: între timp vorbește cu CLB-ul, cu Kind en Gezin sau cu noi despre sprijinul pe care îl poți primi deja.
La programări vei primi întrebări despre sarcină, primii ani și cum e copilul acasă. Ia cu tine rapoartele de la școală, de la medici și notițele tale. Dacă nu te simți sigur pe neerlandeză, cere un interpret.
3. Bani și sprijin la care ai dreptul
În Flandra, alocația pentru copii se numește Groeipakket. Pentru un copil care are nevoie de mai mult sprijin poți cere în plus zorgtoeslag (supliment de îngrijire). Cererea o faci la casa care îți plătește Groeipakket (uitbetaler), iar un medic evaluează cât de mult îl afectează situația pe copil.
Prin VAPH, agenția flamandă pentru persoane cu dizabilități, poți primi în anumite condiții sprijin în plus. Asistentul social de la mutualiteit te ajută gratuit cu cererile.
Sumele și condițiile se schimbă des, așa că nu le scriem aici. Verifică pe site-urile oficiale de mai jos sau întreabă-ne.
4. Școala: CLB, sprijin și învățământ special
Fiecare școală lucrează cu un CLB (Centrum voor Leerlingenbegeleiding). E gratuit și e de partea copilului. CLB-ul te ajută să vezi de ce sprijin are nevoie copilul și ce școală i se potrivește.
Mulți copii cu autism merg la o școală obișnuită, cu adaptări și cu ajutor de la un leersteuncentrum. Alții se simt mai bine în învățământul special (buitengewoon onderwijs): tip 9 este pentru copii cu autism fără dizabilitate intelectuală, tip 2 pentru copii cu dizabilitate intelectuală. Pentru învățământul special ai nevoie de un raport (verslag) de la CLB.
Tu cunoști cel mai bine copilul. Mergi la întâlniri pregătit și cere ca deciziile să fie scrise.
5. Terapii și sprijin specializat
Multe terapii pentru copii cu autism se fac într-un centru de revalidare (de exemplu un CAR, Centrum voor Ambulante Revalidatie) sau la terapeuți independenți: logoped, ergoterapeut, kinetoterapeut, psiholog.
O parte din costuri pot fi rambursate de mutualiteit, dar doar în anumite condiții: de obicei ai nevoie de o prescripție și uneori de teste. Întreabă terapeutul și mutualiteit-ul înainte să începi, ca să nu ai surprize.
Ferește-te de oricine îți promite că „vindecă” autismul. Autismul nu e o boală. O terapie bună îl ajută pe copil să comunice și să se simtă bine.
6. Viața de zi cu zi
Rutina îi dă copilului siguranță. Un program cu imagini pentru dimineață sau seară ajută mult. Pregătește-l din timp pentru schimbări: doctor, dentist, frizer, o vacanță.
Crizele (meltdown) nu sunt „obrăznicie”. Copilul e copleșit. În acel moment are nevoie de liniște și de un loc sigur. Discuția vine după, când s-a calmat.
Ai grijă și de tine. La întâlnirile noastre găsești părinți care trec prin aceleași lucruri.
7. După 18 ani
La 18 ani, copilul tău devine adult în fața legii, iar o parte din ajutoare se schimbă. Unele se cer din nou, la alte servicii decât până acum.
Începe să te informezi de pe la 16 ani: ce școală sau ce muncă urmează, unde va locui, cine îl poate ajuta să ia decizii. Asistentul social de la mutualiteit și VAPH îți pot spune ce se aplică în cazul vostru.